APA VIE Filtre Apa. Filtru Generator Apa Vie. Filtru Apa Structurata.Filtru Apa Usoara, Filtre Apa Ghetar, Tratamente Naturiste,

Mihăita Toma

1

Apa, miracolul vieţii Terapii interne cu apă

Ediţia a 2-a, revizuită şi adăugită

Mihăita Toma

1

Apa, miracolul vieţii

Terapii interne cu apă

Ediţia a 2-a, revizuită şi adăugită #

Editura Dharana Bucureşti 2010

© Mihăiţă Toma © 2009 Editura DHARANA

Editura (Dharana (Bucureşti Str. Sfânta <Ecaterina nr. 15, sect. 4, 0.<P. 53 TeC: 021-337 24 24 e-maiC: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza www.sufletdecarte.ro Coperta colecţiei: MiHai Marinescu

Domnul Mihăiţă Toma poate fi contactat

la tel. 0745775036 e-mail: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza www.tm-holistic.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României TOMA, MIHĂIŢĂ

Apa - miracolul vieţii: terapii interne cu apă / Toma Mihăiţă. -Ed. a 2-a, rev. - Bucureşti: Dharana, 2010 ISBN 978-973-8975-34-7

615.8

Avertisment:

Terapiile prezentate în această lucrare au caracter informativ. Autorul şi editura nu îşi asumă responsabilitatea în cazul realizării unor terapii fară supravegherea medicului de specialitate.

MULŢUMIRI

în primul rând mulţumesc lui DUMNEZEU pentru toate darurile pe care mi le-a făcut şi pentru încercările vieţii, care s-au dovedit prilejuri de cunoaştere pe drumul către SINE.

Mulţumesc familiei mele, soţiei Gabriela, copiilor Doru şi Silvia, pentru iubirea, înţelegerea şi sprijinul lor.

Apoi, profesorului şi prietenului drag inimii mele Yogacharya Mario Sorin Vasilescu, pentru lumina şi cunoaşterea dăruită.

Prietenilor mei preoţilor Tiberiu Vişan, Ieronim Stoican şi Aurel Bendariu, care mi-au fost reazim de iubire şi putere în momentele de cumpănă ale vieţii.

Prietenilor de la ANATECOR Arad: Remus Tănase, Johan Muller Dragoman, Aurica Borcea, Traian Stănciulescu, Michael Szellner, Sorinei Bălan, Rodica Costică, Mircea Stefea, etc... pentru dăruirea şi iubirea cu care îşi fac misiunea asumată, aceea de a-i ajuta şi armoniza pe cei din jur.

Editorului meu, Nelu Busuioc, pentru că a făcut posibilă apariţia acestei cărţi.

Tuturor le trimit IUBIRE, RECUNOŞTINŢĂ şi ARMONIE !

Autorul

„ Celula este nemuritoare. Lichidul în care pluteşte este cel care degenerează. Reînnoiţi acest lichid din timp în timp, daţi-le celulelor ceea ce au nevoie pentru a se hrăni şi pulsul vieţii poate continua la infinit"

Alexis Carrel

CUVÂNT ÎNAINTE

Trăim într-o perioadă de mari schimbări. Schimbări fundamentale în viaţa noastră şi în viaţa Mamei Pământ. Schimbări care se petrec mai ales în plan spiritual, şi care vor afecta întreaga populaţie a planetei, dar şi desfăşurarea VIEŢII pe planeta albastră.

Conform specialiştilor, în ultimii 15 ani, nivelul de vibraţie al Planetei Pământ, a crescut de la 7,8 Hz la 13 Hz, iar noi, oamenii, trebuie să ne aliniem acestui nou nivel de vibraţie pentru a fi în armonie cu Mama Pământ. De aceea se spune că secolul XXI va fi un secol al spiritualităţii sau nu va mai fi deloc. Pentru că cine nu se va trezi din punct de vedere spiritual şi nu va lucra pentru ridicarea nivelului său de vibraţie, va avea mari probleme pe toate planurile şi chiar va dispare de pe planetă.

De acea, în ultimii 20, 30 de ani, se observă un curent extraordinar la nivel mondial, către spiritualitate, către CUNOAŞTEREA DE SINE, pentru ridicarea deasupra materialităţii care ne-a subjugat atâtea mii de ani.

Zeci de milioane de oameni de pe toate continentele, indiferent de cultură sau religie, sunt în postura de căutători ai ADEVĂRULUI şi IUBIRII.

DUMNEZEU este IUBIRE iar IUBIREA este ţesătura universului, FORŢA care ţine şi conduce totul, fiind OMNIPREZENTĂ, OMNIPOTENTĂ, şi OMNISCIENTĂ.

în acest ocean de materialism în care ne ducem viaţa este normal să apară dezechilibre şi boli. După cum bine spunea prietenul nostru Johann Muller Dragoman, cauzele principale ale bolilor sunt:

a. Pretenţiile prea mari faţă de lume;

b. Dependenţa de valorile materiale;

c. Nerespectarea legilor spirituale;

d. Lipsa iubirii necondiţionate.

E bine să ne oprim din alergătura zilnică după măruntele lucruri care constituie viaţa noastră şi care credem că sunt foarte importante, şi să ne întrebăm:

Ce vreau eu să fac cu viaţa mea ?

Care sunt priorităţile mele aici şi acum ?

Trăiesc eu oare în AICI şi ACUM ?

Mă bucur eu de toate darurile lui Dumnezeu ? Sau

nu mai ştiu şi nu mai pot să mă bucur ?

Mulţumesc în fiecare zi pentru aceste daruri ?

îmi asum eu responsabilitatea pentru PROPRIA VIAŢĂ şi PROPRIA FERICIRE sau întotdeauna caut vinovaţi în afară pentru problemele şi suferinţele mele ?

Conştientizez că sunt o fiinţă de Lumină în interconexiune permanentă cu toate fiinţele de pe pământ şi chiar din univers ?

Am uitat să IUBESC, să IERT şi să AJUT, sau mai ştiu încă ?

Ar trebui să ne menţinem spiritul deschis, să nu refuzăm nimic apriori, să practicăm discernământul (foarte grea virtute !), să ascultăm, să ALEGEM ce credem că e bun şi ni se potriveşte şi să FIM. Să schimbăm ordinea celor trei verbe:

a Avea , a Face şi a Fi în

A FI, A FACE şi A AVEA

Faptul că dimensiunea spirituală este dimensiunea principală a fiinţei umane se regăseşte si în afirmaţia medicinii tibetane privind principalele cauze ale bolilor care ar fi:

a. IGNORANŢA

b. LĂCOMIA

c. ÎNGÂMFAREA

Să analizăm puţin aceste cauze.

Prima şi se pare cea mai importantă este IGNORANŢA dar nu ignoranţa totală, pentru că majoritatea oamenilor sunt buni specialişti sau meseriaşi în domeniul lor de activitate. Ci ignoranţa în privinţa fiinţei noastre. Adică nu mai ştim şi nici nu ne mai întrebăm:

Cine suntem?

Ce suntem?

De unde venim?

încotro mergem?

Care este scopul vieţii?

Dacă ne-am întreba, am începe să căutăm răspunsurile (şi cei care o fac le şi găsesc!), şi viaţa noastră ar căpăta sens, ar deveni mai armonioasă şi mai fericită. Adică am risipi o parte însemnată a IGNORANŢEI.

Pentru că aceasta ne împinge în păcatul de a încălca legile divine ale iubirii, armoniei, adevărului, dreptăţii, măsurii (echilibrului) şi respectului de sine şi ne aduce inevitabil suferinţă, boală, deznădejde. Majoritatea oamenilor au impresia derivată din ignoranţă că sunt separaţi de Dumnezeu. Au uitat că TOATE sunt UNA, că Dumnezeu este pretutindeni şi in fiecare din noi, că ne iubeşte necondiţionat, şi nu ne dă niciodată mai multdecât putem duce, toate încercările prin care trecem fiind lecţii din care trebuie să învăţăm.

Ce anume să învăţăm?

Că nu suntem numai trup fizic, că sufletul şi spiritul determină trupul fizic cu care trebuie să fie în armonie, că trebuie să înţelegem şi să respectăm legile universale ale iubirii, iertării, adevărului şi dreptăţii. Iar scopul final al vieţilor noastre este să ne întoarcem acolo de unde am plecat - la Tatăl Ceresc.

Risipirea ignoranţei ne stă la îndemână, trebuie numai să VREM şi să ALEGEM să facem acest lucru, pentru că viaţa noastră este o SUMĂ DE ALEGERI.

A doua cauză, LĂCOMIA, este prezentă la fiecare pas în viaţa noastră. începând de la lăcomia pentru mâncare şi băutură existentă aproape până la moarte, continuând cu lăcomia pentru bunuri materiale (bani, case maşini, firme, etc.), apoi cu dorinţa de celebritate şi faimă şi terminând cu lăcomia pentru putere care este deosebit de periculoasă atât pentru propria persoană cât mai ales pentru cei din jur. Lăcomia pentru bani şi goana permanentă după profit au condus la poluarea accelerată a apei, a aerului, solului şi alimentelor, ceea ce bineînţeles cauzează dezechilibre şi boli.

Când omul este dominat de lăcomie (şi dacă se află şi în ignoranţă, cu atât mai rău) fiinţa lui este dezechilibrată, tot ceea ce face şi gândeşte este orientat către planul material, sufletul şi spiritul sunt neglijate aproape total şi bolile apar inevitabil. Iar odată apărute nu se vindecă decât prin schimbarea radicală a omului, printr-un efort susţinut, prin întoarcerea la valorile sufletului şi spiritului care sunt legile divine. întotdeauna există şanse de vindecare şi de miracole, pentru că vindecarea este o necesitate scrisă în străfundurile fiinţei noastre. Depinde numai de noi ce ALEGEM. Pentru că LIBERUL ARBITRU (puterea de A ALEGE) este cel mai mare dar de la Dumnezeu către om.

A treia cauză, ÎNGÂMFAREA, are ca sinonime orgoliul nemăsurat, mândria exagerată (slava deşartă). Omul crede că le poate face pe toate singur, EGOUL lui personal creşte la cote inimaginabile, pierde legătura cu Dumnezeu şi cu semenii şi evident că fiinţa se dezechilibrează. Pentru că aflat în această stare omul uită de obicei să mai dăruiască, voind numai să primească (doar i se cuvine !), devine dispreţuitor faţă de semeni şi de Dumnezeu, coboară la o stare de vibraţie foarte joasă şi iarăşi fiinţa lui se dezechilibrează. Sfinţii Părinţi socoteau MÂNDRIA (slava deşartă) păcatul cel mai mare (este păcatul îngerilor căzuţi care s-au crezut dumnezei) din el derivând o mulţime de alte păcate ce produc până la urmă pierzania omului.

Dacă ALEGEM să nu mai fim ignoranţi în ceea ce priveşte fiinţa noastră, atunci sigur vom găsi mentori, profesori, duhovnici, maeştri, cărţi, etc., care ne vor îndruma pe calea regăsirii armoniei si echilibrului fiinţei noastre, şi astfel vom scăpa şi de lăcomie şi de îngâmfare. Atunci vom fi mai aproape de ceea ce suntem în adâncul fiinţei noastre: IUBIRE SI BUCURIE.

Prin informaţiile aduse de această lucrare dorim să contribuim şi noi la risipirea parţială a IGNORANŢEI, într-un domeniu care ţine fundamental de VIAŢA fiinţei noastre şi a planetei Pământ şi anume APA. Această APĂ atât de comună, de răspândită, de ignorată, de necesară, de nerespectată şi de puţin cunoscută.

Vom încerca să facem o trecere în revistă a tipurilor de apă, a calităţilor şi parametrilor acestora, a ultimelor cercetări asupra proprietăţilor apei şi rolului acesteia în organismul uman, precum şi utilizarea diverselor tipuri de apă în terapii, pentru dezintoxicarea şi echilibrarea fiinţei umane.

Capitolul 1

APA, MIRACOLUL VIEŢII

Motto :

Iisus, în Evaghelia după Toma: „Dacă nu vă veţi cunoaşte pe voi, veţi trăi în sărăcie "

APA este o substanţă miraculoasă. Unirea enigmaticului atom de oxigen cu atomul de hidrogen reprezintă

secretul esenţial al Macrocosmosului. în urma acestei uniri a apărut marele laborator de producere şi reproducere a vieţii: H₂0. Apa primeşte energie şi informaţie din univers şi o transmite în organismul uman.

Apa este matricea vieţii, creată de Dumnezeu înaintea luminii. Aşa cum se spune în Geneză (1.2): „Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era în-tuneric şi Duhul lui Dumezeu se mişca pe deasupra apelor"

Apoi în Geneza (1.5) este scris: „Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul 1-a numit noapte. Astfel a fost o seara, apoi a fost o dimineaţă; aceasta a fost ziua întâi."Şi Apostolul Petru în a doua Epistolă Sobornicească spune: „Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin cuvântul lui Dumnezeu din apă si cu ajutorul apei"

Este singura substanţă de pe Pământ ce are 4 faze : solidă, lichidă, gazoasă şi cristal lichid. Această stare deosebită de cristal lichid, în care se găseşte apa în celule, este cea care permite primirea şi circulaţia Luminii şi a Informaţiei în trupul nostru fizic. Apa este cel mai bun solvent de pe Pământ. Este flamabilă (arde). Benzina uscată (fară apă) nu arde !! Apa adevărată, pură, este cea care ne dă PUTERE. Fără APĂ nu ar exista VIAŢĂ PE TERRA. APA este deci cea mai mare bogăţie a UMANITĂŢII.

Suprafaţa acoperită de apă a planetei este de 510 milioane km² = 70,8% din suprafaţa totală. Conform datelor Conferinţei Naţiunilor Unite asupra resurselor de apă de la Mar del Plata din 1977, volumul total al apei existente pe pământ este de 1400 milioane km³ din care volumul apei dulci este 37,8 milioane km³ adică 2,7% din cantitatea totală de apă. Din aceasta numai 0,46% poate fi utilizată direct, restul de 99,54% se sustrage utilizării directe de către oameni deoarece este reprezentată de:

- gheţari şi calote glaciare - 77,2%

- apa din lacuri şi mlaştini - 0,35%

- apele subterane şi umiditatea solului -22,41%

- cursuri de apă - 0,01 %

- vapori de apă din atmosferă - 0,04%

în total, apa dulce care poate fi folosită este numai 0,009% din întreaga cantitate de apă de pe Pământ!!

Problema apei va deveni în acest secol XXI o problemă capitală, mai importantă decât cea a combustibililor fosili (ţiţei, gaze), de calitatea şi cantitatea acesteia depinzând continuarea vieţii pe pământ.

în procesul complex al vieţii pe pământ nu degeaba apa sărată din mări şi oceane are o pondere aşa de mare în volumul total al apei. Mările şi oceanele au un rol capital în menţinerea echilibrului compoziţiei atmosferei pământului deoarece algele şi fitoplanctonul extrag C0₂, bioxidul de carbon din apele de suprafaţă şi degajă 0₂ în atmosferă. Dacă viaţa în ocean nu ar mai exista, cantitatea de C0₂ din atmosferă s-ar tripla faţă de cea actuală!! Din cele peste 90 de elemente care se află pe pământ, 62 le găsim şi în ape. Clorura de sodiu, adică sarea obişnuită, reprezintă 75% din cantitatea totală de minerale din oceane adică 40 mii de trilioane de tone, sarea fiind şi ea o substanţă indispensabilă vieţii.

Apa este un material de bază al celulelor vii, deoarece în interiorul membranei celulare plutesc componentele celulelor - nucleul, mitocondriile, enzimele, etc. Matricea intercelulară este şi ea în cea mai mare măsură compusă din apă. Din acest punct de vedere cele mai „fluide" părţi ale organismului sunt sângele şi limfa. Aceste fluide pot dizolva şi transporta diferitele substanţe din organism datorită asimetriei şi constituţiei bipolare a moleculelor de apă. Volumul total al apei corpului poate fi împărţit în trei compartimente: intracelular, transcelular, extracelular.

Apa intracelulară este reprezentată de volumul de lichid conţinut de protoplasma celulară, şi este 40% din greutatea totală a corpului..

Apa transcelulară este formată din mai multe volume mici de lichid, conţinute în canalele glandelor exocrine, sistemul tubilor colectori ai rinichilor, umoarea apoasă a ochilor, endolimfa utriculară, lichidul cefalorahidian şi lichidele din arborele traheo bronşic şi tractul gastrointestinal (aceste lichide reprezintă 1% din greutatea totală a corpului).

Apa extracelulară constă din apa plasmei, lichidul interstiţial, limfa şi faza extracelulară a ţesutului conjunctiv dens şi al oaselor şi este 20% din greutatea totală a organismului.

Apa este compusă din oxigen, element din grupa a şasea a tabelului lui Mendeleev, şi hidrogen, cel mai mic element chimic.

Molecula de apă are formă de V iar tipul de moleculă este AX2E2, ceea ce înseamnă că la atomul central de oxigen sunt conectate 2 legături de hidrogen şi două perechi de electroni. în ceea ce priveşte structura electronică a oxigenului (Is22s22p4) doi din cei şase electroni de pe stratul de valenţe formează o legătură cu fiecare atom de hidrogen, în timp ce cei patru electroni rămaşi formează două perechi nelegate de electroni. Cele două perechi nelegate formează la rândul lor două căi moleculare. Structura moleculei de apă este de tetraedru perfect (unghi de legătură de 109,5°) în cazul apei 4 „obiecte" sunt conectate atomului central dar acestea nu sunt identice. Cele 2 perechi de electroni nelegaţi (datorită încărcăturii negative) se resping una pe alta, pretinzând un spaţiu mai larg. Polaritatea legăturilor de apă rezultă din doi factori:

a) diferenţa dintre electronegativitatea oxigenului şi hidrogenului;

b) forma de V a moleculei.

Astfel, oxigenul atrage mai mult electronii din legătură decât hidrogenul, iar dacă molecula ar fi dreaptă, cele două efecte direcţionate unul spre altul s-ar elimina reciproc. în mod similar, schimbul de încărcătură în cele două legături O-H, atribuie o anumită sarcină (polaritate) şi moleculei în sine. Distanţa legăturilor covalente polarizate dintre atomi este de 0,96 x 10~^lom. Datorită caracterului asimetric bipolar al moleculei de apă, aceasta are un capăt pozitiv şi unul negativ. Ca rezultat, componentele ionice sunt foarte bine dizolvate (exemplu Na CI), o mulţime de substanţe sunt disociate în molecula de apă. Apa dizolvă orice substanţă care poate să facă parte din legătura de hidrogen.

Densitatea apei este maximă la 4°C, iar la 20°C este de 998,2 kg/m³. în procesul de îngheţ al apei se formează o structură tetraedrică cu ajutorul legăturilor de hidrogen, utilizarea spaţiului fiind oarecum îngreunată, deoarece există multe goluri şi cavităţi. Din această cauză densitatea gheţii este mai mică decât a apei, iar volumul mai mare cu aproximativ 9%. De aceea gheaţa pluteşte pe apă. în starea de vapori moleculele sunt singure. în starea lichidă apar grupuri de molecule - 6 sau 12 sau 18. Explicaţia fenomenului o găsim în polaritatea moleculei de apă.

în ultimi 20 de ani s-a descoperit că apa poate exista şi într-o a patra stare numită starea de cristal lichid între 0 - 60°C, aceasta fiind forma structurală ce caracterizează mările şi oceanele şi fiecare fiinţă vie. în această stare apa posedă o încărcătură magnetică specială care este baza comunicării moleculare şi parte a complexului „ fosfat - apă - oxigen legat" ce explică Biofotonica - teoria laserilor biologici. Acest complex în care este prezentă apa structurată sub formă de cristal lichid, este cel care asigură circulaţia LUMINII (a biofotonilor) în organism, în special noaptea, aşa cum vom vedea într-un capitol viitor. Apa existentă în corpul uman acţionează ca o moleculă bipolară care înconjoară fiecare anion şi cation cu o matrice structurală unică rezultând aşa numiţii ,,clusteri"(grupuri) de molecule de apă, care ocupă un spaţiu mult mai mare decât particulele dizolvate pro-priu-zis. Clusterii au o frecvenţa proprie de rezonanţă.

Dacă se acţionează asupra organismului adică asupra apei din organism, adică asupra clusterilor cu o frecvenţă potrivită, clusterii pot fi descompuşi şi substanţele dăunătoare pot fi eliminate din corp. Este interesant faptul că aceşti clusteri de apă rezistă chiar dacă particulele în jurul cărora sunt construiţi au fost dizolvate. Apa devine un fel de purtător de informaţie. Memorarea substanţelor dizolvate are un rol esenţial, printre altele a dezvoltării alergiei. Nu este deci suficientă îndepărtarea alergiei în sine din corp, ci informaţiile din jurul ei trebuie de asemenea „şterse". Acest lucru se poate realiza cu ajutorul terapiei prin biorezonanţă. Perturbarea electronilor, adică poziţionarea lor în corp, este esenţa fiecărei terapii, în timpul căreia ordinea şi aşezarea moleculelor finalizează condiţia patologică sau non patologică (boală sau sănătate).

Cercetătorii au stabilit că apa reprezintă aproximativ 70% din corpul uman, iar:

- la 7 săptămâni embrionul este 95% apă;

- bebeluşul de 7 săptămâni este 75- 80 % apă;

- adultul are 70 - 75 % apă;

- vârstnicul 50 - 60 % apă;

- bătrânul de 81 de ani are 49,8% apă

- creierul are 85% apă;

- ficatul are 80% apă;

- sângele are 83% apă.

între 35 - 42°C structura e instabilă (gheaţă + apă lichidă +cristal lichid) şi atunci se produc reacţiile biochimice care generează şi întreţin viaţa. Şi asta la o temperatură de 37°C şi o presiune de 1 atmosferă !! Pentru a reproduce în laborator aceleaşi reacţii care au loc în celulă şi în corp la 37°C şi la p = 1 atm, este nevoie de sute de grade şi sute de atmosfere !!!

Iată de ce APA este parte esenţială a marelui MISTER al VIEŢII! »

în organismul uman apa are următoarele funcţii:

1. Reglează temperatura corpului;

2. Asigură sănătatea pielii;

3. Este un lubrifiant natural pentru articulaţii;

4. Ajută la absorbţia nutrienţilor;

5. Transportă nutrienţii în interiorul organismului;

6. îndepărtează toxinele din organism;

7. Ajută la digestie şi la toate reacţiile chimice;

8. Este esenţială pentru circulaţia şi flexibilitatea vaselor sanguine;

9. Umidifică aerul pe care îl respirăm;

10. Creează un strat de protecţie în jurul organelor vitale;

11. Reglează nivelul electronilor şi protonilor din celule;

12. Ne protejează împotriva radiaţiilor cosmice şi a altor tipuri de radiaţii;

13. Este principalul purtător de Informaţie şi Lumină în organismul uman.

Ce face omenirea pentru a îngriji această bogăţie extraordinară fară de care viaţa aşa cum o cunoaştem nu ar putea exista?

Ce să facă ?

Deversează în apele planetei anual 250 milioane de tone de contaminanţi din care 10 milioane tone de petrol !

Aruncă în mare deşeurile radioactive rezultate din industria nucleară, în oceane strângându-se până în prezent peste 90 de mii de containere cu deşeuri radioactive.

Aruncă tot ce nu îi mai trebuie în ape, numărul poluanţilor ridicându-se la peste 80 de mii!!

Partea civilizată a omenirii face risipă de apă, deşi pe glob există peste 1 miliard de oameni care nu au acces la apa potabilă şi zilnic mor 4.000 copii din cauza calităţii sau lipsei apei, în total 5 milioane persoane pe an, de 10 ori mai mult decât în diversele războaie.

Mai mult, în special în partea aceasta civilizată a omenirii, se cresc păsări şi animale pentru carne de consum, în sistem intensiv, pentru care se consumă cantităţi imense de apă şi care constituie o sursă de poluare a apelor extrem de serioasă. Pentru că pe Glob se cresc anual peste 13 miliarde de găini, 1 miliard de porci, 1,4 miliarde bovine şi 1,8 miliarde de oi, care prin dejecţiile lor poluează apele mai mult decât toată industria şi canalele de evacuare a reziduurilor din oraşe la un loc!! (conform raportului World Watch Institute 2008).

Este neapărat necesar să devenim cu toţii mai responsabili faţă de APA planetei, să o RESPECTĂM şi s-o IUBIM!

Dacă vrem ca VIAŢA să continue pe TERRA! în următorul capitol vom vedea cum ar trebui să fie apa pe care o bem şi folosim, pentru a ne aduce sănătate.

Capitolul 2 CALITĂŢILE Şl PARAMETRII APEI

Motto:

« Apa este leagănul vieţii »

Pentru echilibrarea noastră, vindecarea sau menţinerea unei stări de sănătate, este foarte importantă calitatea apei pe care o bem, nu numai cantitatea.

în primul rând apa potabilă ar trebui să fie lipsită de impurităţi - metale grele, clor şi compuşi organici ai acestuia, nitriţi, nitraţi, uleiuri, fenoli, substanţe organice, bacterii, paraziţi, virusuri. Aceste condiţii sunt stabilite în fiecare ţară prin legi sau norme pentru apa potabilă. în România aceste reglementări sunt: Stas 1342/1991 şi Legea 458/2002. Aceste reglementări stabilesc concentraţiile admise de substanţe chimice, metale, bacterii, etc., pentru apa potabilă livrată în reţea de instalaţiile centrale sau locale de tratare a apei. Prezentăm mai jos tabelele cu aceste reglementări.

Apa, miracolul vieţii Parametrii microbiologici

Parametrii indicatori

La o analiză sumară a acestor tabele se observa că în apa potabilă livrată în reţea sunt permise anumite concentraţii mici de diferite substanţe periculoase pentru sănătate. Acest fapt se datorează metodei de tratare a apei cu clor (cea mai răspândită pe plan mondial) şi filtrării cu straturi succesive de nisip şi cărbune activ, metode care nu reuşesc să ducă la obţinerea unei ape foarte curate şi sănătoase. Situaţia este generală pe plan mondial, mai ales în marile aglomerări urbane de la câmpie, unde fluviile şi râurile care ajung au apa plină de poluanţi, cu concentraţii de zeci sau sute de ori peste limita normală, poluanţi care nu pot fi reţinuţi în staţiile de filtrare şi tratare a apei. Mai mult, datorită folosirii clorului la tratarea apei, pH-ul (despre care vom vorbi în continuare) permis este peste 6,5, adică este permis să bem apă acidă (ce este cu pH sub 7,0 este acid). Pentru a avea o apă mai curată şi sănătoasă atât la intrare, cât şi la ieşirea din staţiile de tratare, unele mari oraşe care au fonduri îşi aduc apa potabilă prin sisteme de conducte, din zonele muntoase, unde este mult mai puţin poluată.

De exemplu: Pentru New York apa este adusă de la

190 km. Pentru Los Angeles de la 390 km, iar pentru San Francisco de la 500 km!!

în afara acestora există o serie de parametri de care trebuie să ţinem seama (să ne informăm) pentru a folosi

0 apă adevărată, care să hidrateze celulele şi să elimine toxinele. Aceşti parametri sunt:

2.1. Indicele acido-bazic - pH

PH-ul se referă la concentraţia de ioni pozitivi de hidrogen dintr-o soluţie oarecare. Un pH scăzut (sub 7-valoarea neutră) indică o cantitate mare de ioni de hidrogen, soluţia este acidă, iar un pH ridicat (mai mare de 7), înseamnă o cantitate mică de ioni de hidrogen, soluţia fiind alcalină. Acest parametru indică energia hidrogenului şi a activităţii sale în medii lichide.

Deci dacă apa are pH-ul mai mic decât 7 este acidă, iar dacă are pH-ul mai mare de 7 este alcalină.

Lichidele din organismul nostru au un pH bazic, sângele, limfa, saliva şi mucoasele având reacţie alcalină. Astfel pH-ul unei persoane sănătoase este de 7,35 -7,40, dar dacă scade la 7,2 persoana intră în comă şi la 7,1 moare. Modificarea valorii pH cu o unitate duce la modificarea acidităţii sau alcalinităţii în proporţii de 10 :

1 (astfel o apă cu pH = 7,5 este mai alcalină de 2 ori decât una cu pH = 7,4; una cu pH = 8,0 este de 10 ori mai alcalină decât una cu pH = 7,0 ).

Sângele este cel care transportă hrana pentru toate celulele noastre, el alimentând toate organele şi este foarte important pentru sănătate ca el să-şi păstreze un pH normal. Apa este de fapt hrană pentru sânge. Dacă apa nu este de calitate, scade şi calitatea sângelui, pierdem apoi calitatea sistemelor circulator, respirator, etc. şi în final sănătatea.

Se cunoaşte faptul că microorganismele nu se dezvoltă în lichidele cu pH bazic, de aceea lichidele alcaline reprezintă un scut în faţa germenilor patogeni.

întrucât aproape tot ce mâncăm ne acidifiază, trebuie să bem o apă alcalină (cu pH peste 7).

Scăderea pH-ului duce la tulburări de imunitate. Menţinerea organismului într-o stare bună de alcalinita-te activează limfocitele responsabile cu întărirea imunităţii.

Datorită poluării, apa de ploaie este şi ea acidă (pH = 5 - 6 în zonele rurale, pH = 4 - 5 în oraşe cu circulaţie auto), şi afectează la modul general organismul şi în special pielea şi părul.

2.2. Potenţialul de oxidoreducere (POR)

Exprimă capacitatea apei de a lupta contra radicalilor liberi (cu ajutorul electronilor liberi) şi se măsoară în milivolţi. Scara este de la -800mV(între 0 şi -800mV e un POR foarte bun), până la +1200mV (între 0 şi +1200mV e un POR prost). Valorile pozitive arată desfăşurarea proceselor de oxidare în lipsa electronilor, iar valorile negative arată desfăşurarea procesului de regenerare şi prezenţa electronilor. Pentru ca apa să realizeze o bună protecţie a organismului, POR trebuie să aibă valori negative (0 spre -800mV).

Apa de la robinet (din reţea) are un POR de aproximativ +185mV (prost), care nu realizează o bună protecţie a organismului.

2.3. Tensiunea superficială (TS)

Cu cât tensiunea superficială este mai joasă, cu atât apa este mai udă.

Toate celulele organismului necesită o apă cu o tensiune superficială de aproximativ 45 dyne/cm². Tensiunea superficială a lichidelor interne creşte o dată cu vârsta, acest fenomen contribuind la evoluţia procesului de îmbătrânire.

Fără o tensiune scăzută, apa nu poate să treacă prin peretele grăsos al celulei, toxinele nu pot părăsi celula, iar hrana nu poate pătrunde în aceasta.

Apa de la robinet are tensiunea superficială de 73 dyne/cm² şi în aceste condiţii schimbul nu se face corect. Apa băută trece prin corp fară să hidrateze suficient celulele şi noi credem că dacă am băut 2 1 - 2,5 l/zi, suntem cu siguranţă sănătoşi!

Celulele deshidratate încep să se distrugă, organismul începe să consume propriile celule şi ţesuturi şi apar boli autoimune precum scleroza în plăci, lupus, etc.

Se pot bea tone de apă curentă de la reţea cu tensiunea superficială de 73 dyne/cm², dar dacă lipsesc micro-nutrienţii care să o convertească la 45 dyne/cm², se poate ajunge la deshidratarea la nivel celular. De asemenea se pot lua cele mai scumpe vitamine, căci ele nu ajung în celule decât în cantităţi foarte mici şi în rest se elimină.

Apa fiartă are o tensiune superficială de 55 dyne/cm², adică este mai udă decât apa de la reţea, dar nu este recomandată pentru băut din alte motive (vezi paragraful „Apa fiartă")

Tensiunea superficială a lichidelor biologice este de 45 dyne/cm². Sucurile de legume şi fructe au o astfel de tensiune superficială, acesta fiind încă un motiv pentru care trebuie să le consumăm, deoarece contribuie atât la hrănirea celulelor, cât şi la detoxifierea lor.

2.4. Conductibilitatea electrică sau rezistenţa apei

Pentru menţinerea vieţii, miliardele de celule ale or-ganismului trebuie să facă schimb de informaţii între ele. Acest sistem complex de comunicaţii acţionează cu ajutorul fluxului de electroni. Electronii nu pot să se deplaseze în organism în lipsa hidrogenului.

Acest parametru dă informaţii şi despre conţinutul în minerale al apei.

Capitolul 3 FORMELE APEI

Motto:

„ Celula este nemuritoare. Lichidul în care pluteşte este cel care degenerează. Reînnoiţi acest lichid din timp în timp, daţi-le celulelor ceea ce au nevoie pentru a se hrăni şi pulsul vieţii poate continua la infinit"

Alexis Carrel

3.1. APE NATURALE

3.1.1. APA DE PLOAIE

Este de fapt o apă distilată, dar datorită poluării aerului prin care trec picăturile, devine acidă.

3.1.2. LAPOVIŢA

Asemănătoare ploii, este o apă distilată şi la fel, datorită poluării aerului prin care trece, devine acidă.

3.1.3. APA DE SUPRAFAŢĂ

Include lacurile şi lacurile de acumulare, izvoare ce curg mai încet, râuri, fluvii, mări şi oceane. Mările şi oceanele au apă sărată, care nu poate fi folosită în consum decât după desalinizare. Apa dulce reprezintă doar un procent de 1% din cantitatea totală a apelor de suprafaţă.

3.1.4. APA DE IZVOR

Este o apă de origine naturală, care ajunge la suprafaţă datorită precipitaţiilor acumulate. Conţinutul mineral este mai mic de 1 gram/litru. Ideal ar fi să folosim apă de izvor cu un conţinut de minerale de 0,5 g/litru, deoarece organismul nostru funcţionează în aşa fel încât poate utiliza doar mineralele organice (din legume, zarzavaturi, fructe), iar cele anorganice din apă se depun sau se elimină cu eforturi.

Cea mai bună apă de izvor este cea din izvoarele de la munte datorită următoarelor aspecte:

- atmosfera este nepoluată şi în curgerea ei apa se încarcă cu oxigen;

- datorită faptului că trece peste mii şi milioane de pietre, clusterii de apă se sparg şi apa devine hexagonală, exact aşa cum trebuie pentru o hidratare perfectă a celulei;

- pe traseul ei prin zona în care aerul nu este poluat apa absoarbe şi radiaţiile infraroşii de la soare

Apa, miracolul vieţii la soare;

- apa este bogată în substanţe minerale şi lipsită de poluanţi şi substanţe toxice;

- izvoarele sunt în zone umbroase, cu temperaturi apropiate de 4°C situaţie în care energia internă a apei este maximă.

într-un cuvânt, aceasta este apa vie, necesară organismului nostru.

3.1.5. APA MINERALĂ

Este o apă medicinală cu conţinut mineral ridicat şi cu efect curativ. Trebuie consumată la sursă, pe perioade limitate de timp, în scop terapeutic. Nu poate înlocui apa de băut şi nu se recomandă s-o folosim zilnic ca apă de băut. Există şi ape minerale termale folosite pentru băi în scop terapeutic.

3.1.6. APA DE FÂNTÂNĂ

Este o apă obţinută prin foraje la diferite adâncimi de la 10 mia 100 m.

Apa din fântânile de suprafaţă (sub 10 m) ar trebui folosită numai pentru udat.

Din păcate, poluanţii de pe sol (insecticide, pesticide, îngrăşăminte, cei aduşi de ploi din aerul poluat, cei rezultaţi din activităţi industriale), ajung în pânza freatică şi tot mai greu găsim apă de fântână curată şi vie (trebuie forat la adâncimi foarte mari).

3.1.7. APA PLATĂ

Este apa care se găseşte în comerţ, în recipiente din plastic şi este recomandată pentru consum. Sursele sunt izvoare sau foraje de mare adâncime. Are un conţinut bun de minerale, dar există diferenţe de calitate în funcţie de sursă. Apoi mai intervine şi factorul depozitare -în cât timp ajunge la consumator, ce substanţe din ambalajele de plastic trec în apă, precum şi temperatura la care este păstrată De regulă sunt ape netratate.

Conform Legii 452/2002, parametrii microbiologici sunt:

Parametrii microbiologici pentru apa îmbuteliată în sticle sau alte recipiente.__

Apa, miracolul vieţii 3.2. APE TRATATE

3.2.1. APA DE ROBINET

Este de regulă o apă tratată cu clor, eventual şi cu ozon pentru dezinfectare (omorârea bacteriilor) şi filtrarea grosieră.

Toate marile oraşe sunt alimentate cu apă din râuri şi fluvii poluate în amonte cu cele mai diverse substanţe (peste 80.000 de diferite substanţe chimice).

Nicio staţie de filtrare nu reuşeşte să transforme aceste ape într-o apă curată şi sănătoasă. Potrivit normelor existente în lume pentru apa potabilă (care de multe ori nu se respectă !) această apă care ajunge în casele oamenilor este o apă menajeră! Şi nici aceasta curată!

Nu mai vorbim de faptul că până la consumator apa trece printr-un sistem de conducte de oţel, cupru, plastic (PVC) care contribuie la impurificarea acestei ape. în plus, absenţa razelor solare contribuie la înmulţirea diverşilor agenţi patogeni în conducte, chiar dacă acestea din urmă sunt dezinfectate.

Metodele convenţionale de tratare a apei sunt: sedimentare, coagulare, filtrare (fizică sau biologică) apoi dezinfecţie. Se mai folosesc opţional procedee de mineralizare, dezactivare, demineralizare, floculare mecanică, despumare, etc. Filtrarea poate fi lentă, directă, cu presiune şi cu vid, cu microsite şi membrane, etc.

Demineralizarea poate viza dedurizarea, deferizarea,sau demanganizarea. Dezinfecţia se face de regulă prin clorinare (cu clor, cu dioxid de clor, cu cloramină), dar şi prin ozonizare, iodurare sau bromurare, cu argint sau cu permanganat de potasiu, etc.

Nu există metode aplicabile practic de a epura specific o anumită substanţă. Prin urmare se epurează ne-discriminatoriu clase întregi de componenţi ai apei, nu doar cei toxici, ceea ce duce şi la îndepărtarea unor substanţe dorite şi mai ales la costuri mari şi muncă multă, consum mare de reactivi, schimbare frecventă de filtre, etc.

în România, prin HG 100/2002 de aprobare a normei de calitate a apelor NTPA 013, s-au definit următoarele trei tehnologii standard de tratare a apei pentru transformarea apelor de suprafaţă de categoriile Al, A2, A3 în apă potabilă:

Categoria Al: tratare fizică simplă şi dezinfecţie (de exemplu: filtrare rapidă şi dezinfecţie).

Categoria A2: Tratarea normală fizică, chimică şi dezinfecţie [de exemplu: perclorinare, coagulare, flocu-lare, decantare, filtrare, dezinfecţie (clorinare finală)].

Categoria A3: Tratare fizică, chimică avansată, perclorare şi dezinfecţie [de exemplu; clorinare inter-medieară, coagulare, floculare, decantare, filtrare prin adsorbţie (pe cărbune actic) dezinfecţie (ozonizare, clorinare finală)].

Printre substanţele chimice utilizate în tratarea apei se numără: varul nestins, sulfatul de aluminiu, clorul, hidroxidul de calciu, soda caustică, dioxidul de carbon, carbonatul de sodiu, sulfatul feros şi sulfatul feric, cărbunele activat praf sau granule, silicoforura de sodiu, polielectroliţi, amoniacul, fosfaţii sulfatul de cupru, per-manganatul de potasiu, hipocloriţii, clorura de sodiu, argilele.

Etapele de tratare a apei într-o staţie de tratare sunt: sitarea, sedimentarea, filtrarea, oxidarea (nu se aplică peste tot), adsorbţia, stabilizarea (dezacidifierea, deferi-zarea, demanganizarea), dedurizarea, dezactivarea, dez-infecţia, clorinarea, ozonizarea (se aplică rar), ultraviolete (se aplică rar).

Apa din reţea, în ciuda tratării ei, sau datorită poluării secundare, ca rezultat al tratamentelor, poate conţine următoarele substante dăunătoare sănătătii:

- Clorul şi compuşi ai clorului;

- Trihalometani;

- Materiale plutitoare;

- Materiale cu miros şi gust din conductele de plastic;

- Bacterii;

- Ciuperci;

- Paraziţi;

- Metale - fier, mangan, plumb, arsenic, cadmiu, mercur;

- Compuşi de Ca şi Mg (care fac apa dură).

Utilizarea clorului pentru dezinfectarea apei potabile a început în anii 1880 - 1900. Deşi are o mulţime de dezavantaje, acesta a rămas modul standard de tratare a apei. Clorul nu este folosit pentru că este sigur sau eficient ca dezinfectant, ci pentru că este cel mai ieftin!

Potrivit Consiliului American pentru Calitatea Mediului, „riscul de cancer în cazul persoanelor care consumă apă cu clor este cu 93% mai mare decât în cazul persoanelor care consumă apă fară clor".

în anii 1968 - 1969, dr. Joseph Price a scris o carte numită "Boli coronariene/colesterol/clor", a cărei concluzie era că una din principalele cauze ale artero-sclerozei, infarctului şi AVC (accident vascular cerebral) este clorul.

Când este adăugat în apă, clorul se combină cu elementele naturale din aceasta, formând trihalometani (produşi de clorurare), numiţi THM. Aceşti produşi secundari determină apariţia radicalilor liberi în organism, ducând la distrugerea celulelor, fiind puternic cancerigeni. Atunci când consumăm apă cu clor, aceasta distruge celule şi ţesuturi din organismul nostru. Doctor Robert Carlson de la Universitatea Minnesota a afirmat, în urma cercetărilor efectuate, că «problema clorului este similară poluării aerului », şi « cel mai aprig ucigaş al timpurilor moderne este clorul ».

Una dintre cele mai şocante descoperiri ale cercetătorului citat este că două treimi din expunerea periculoasă la clor se datorează inhalării aburilor şi absorbţiei la nivelul pielii în timpul duşului. Un duş cald deschide porii şi permite accelerarea absorbţiei clorului şi a altor chimicale din apă. Aburul pe care îl inhalăm în timpul duşului poate conţine de 50 de ori mai mult clor decât apa de la robinet, deoarece clorul se evaporă mult mai rapid şi la o temperatură mult mai scăzută decât apa. Inhalarea este un mijloc mult mai periculos, deoarece clorul trece direct în sânge. Inhalarea clorului este una din cauzele astmului bronşic şi a bronşitei, în mod special la copii, boli a căror frecvenţă a crescut cu 300% în ultimii 20 de ani. Clorul din apa de duş produce şi efect cosmetic negativ, scăzând hidratarea şi elasticitatea pielii şi a părului. Gustul neplăcut al apei cu clor îi face pe oameni să se îndrepte spre surse şi mai nesănătoase de lichide: sucuri, băuturi carbogazoase şi alte lichide îndulcite !

Apa tratată cu clor nu mai conţine protonii şi electronii indispensabili corpului nostru.

Pe lângă deficienţa de protoni şi electroni, conţine şi săruri minerale nefaste.

Şi apa este o hrană, dar nu pentru a ne furniza săruri minerale (acestea le putem lua din surse de origine vegetală şi animală), ci protoni şi electroni. Viaţa nu poate exista fară aceştia. Dacă apa nu conţine protoni şi electroni atunci, prin diverse reacţii biochimice, îi ia din diverse zone ale organismului, şi în special din apa intra-celulară, ceea ce conduce la boli, îmbătrânire şi moarte.

Cu cât avem mai puţină apă intracelulară, ceea ce se întâmplă pe măsură ce înaintăm în vârstă, capacitatea organismului de a primi şi de a transmite Lumina scade. Şi aşa ÎMBĂTRÂNIM şi aşa MURIM. încă un motiv pentru care este atât de importantă CALITATEA apei pe care o bem şi folosim zilnic. Clorul, fiind un oxidant foarte puternic, distruge (absoarbe) electronii şi scade puternic câmpul magnetic al apei. Acelaşi lucru produce şi ozonul.

De aceea ar trebui să evităm folosirea apei cu clor de la robinet atât pentru băut şi cât şi pentru mâncare, iar la baie şi duş este recomandabil să ataşăm un filtru care reţine până la 90% din clorul din apa caldă ( se găseşte pe piaţă).

3.2.2. APA DISTILATĂ

Apa distilată se obţine prin fierbere, vaporizare şi condensare de vapori. Ea nu poate întreţine nicio formă de viaţă, de acea este numită şi apă moartă. Datorită faptului că nu poate întreţine nicio formă de viaţă, nu depozitează substanţe în organismul nostru. Are o singură proprietate - greutatea. Este o apă acidă, fară minerale, stoarce organismul de minerale şi nu este bio - receptor. De aceea nu se recomandă pentru băut.

Este recomandată de unii terapeuţi: Paul Bragg, Va-leriu Popa, Bogdan Victor, în curele de dezintoxicare sau post deoarece, datorită greutăţii sale, exercită o presiune asupra mineralelor anorganice, a acizilor şi a apei toxice acumulate în organism (apa neagră).

Apa distilată, când intră în contact cu « apa neagră » (apă cu toxine), se amestecă prin osmoză cu aceasta, face schimb ionic şi preia o parte din toxinele acesteia, realizându-se purificarea organismului. Dacă în prima zi bolnavul consumă 2 1 de apă distilată, el va elimina aceeaşi cantitate de «apă neagră » (apa distilată nu hidra-tează celula), dar cu un conţinut de toxine mai ridicat (aproximativ 5 %) din totalul toxinelor din organism.

în timpul curei cu apă distilată trebuie făcute zilnic clisme cu ceaiuri de plante (muşeţel, coada şoricelului, tătăneasă, rostopască, etc.) şi consumate sucuri de legume şi fructe BIO, pentru a aduce apă structurată, vie, în organism. Orice asemenea cură de dezintoxicare trebuie făcută sub supraveghere medicală, cu credinţă, adaptată afecţiunilor bolnavului şi cu schimbarea stilului de viată.

»3.2.3. APA FILTRATĂ PRIN OSMOZA INVERSĂ

Sistemul de purificare prin osmoză inversă este un sistem de purificare a apei foarte avansat, eliminându-se 99% din virusuri, bacteriile, poluanţii şi chimicalele din apa de robinet.

în timpul osmozei, apa trece printr-o membrană semipermeabilă care previne fluxul mineralelor şi a altor componente de la o soluţie la alta. Osmoza este un element fundamental în funcţionarea organismelor vii. Dacă se separă cu o membrană două soluţii diluate, apa din soluţia cu concentraţie mai mică va curge înspre soluţia cu concentraţie mai mare. Scurgerea solventului poate fi oprită, chiar inversată, dacă presiunea asupra soluţiei cu o concentraţie mai mare creşte. Aceasta este osmoza inversă.

Sistemul de filtrare are 4 unităţi:

a) prima treaptă 1 - 2 prefiltre de carbon activ cu pori de 20 |im şi 5 |im, care filtrează poluanţii de dimensiuni mari (praf, sol, rugină etc.);

b) a doua treaptă este membrana osmozei inverse -inima purificatorului de apă - care are pori de 0,0001 Hm şi elimină 99% din poluanţii biologici şi chimici dizolvaţi în apă;

c) a treia treaptă este filtrul de carbon activ, care leagă materialele dizolvate rămase şi dă apei un gust şi un miros plăcut;

d) a patra unitate este de fapt un recipient pentru apa filtrată.

Cu toate că este un sistem foarte avansat de purificare a apei, alcoolul etilic de exemplu nu este oprit, iar apa rezultată este o apă moartă, destructurată.

Nu se recomandă pentru băut.

3.2.4. APA FIARTĂ

Pentru a distruge bacteriile, apa trebuie fiartă timp de 20 minute. Prin fierbere se pot distruge bacteriile şi virusurile, dar nu poate fi redusă cantitatea de particule şi compuşi organici. Fierberea este ineficientă şi consumă timp, gustul obţinut fiind neplăcut.

în timpul fierberii se distrug mineralele valoroase, creşte concentraţia de nitraţi, săruri, metale grele, iar calciul, sodiul, magneziul şi fluorul atât de necesare organismului se depun, iar apa devine „moartă". în concluzie nu se recomandă a se folosi ca apă potabilă decât în cazuri extreme.

Mai mult, apa fiartă conţine aproximativ 200 ppM deuteriu faţă de 146 ppM cât are apa obişnuită, ceea ce conduce la îmbătrânirea rapidă a celulei umane şi la dezvoltarea radicalilor liberi (se ştie că o apă sărăcită în deuteriu încetineşte îmbătrânirea; vezi paragraful « Apa cu deuteriu »).

3.2.5. APA ALCALINĂ

Viaţa şi moartea noastră se desfăşoară la nivel celular. Miliardele de celule care alcătuiesc organismul uman sunt uşor alcaline şi trebuie să rămână aşa, pentru a putea să fie vii, sănătoase, funcţionale.

Atunci când fiecare celulă alcalină îşi îndeplineşte funcţia respiratorie, ea secretă produşi de metabolism de natură acidă.

Deşi aceşti produşi sunt folosiţi pentru a produce energie şi pentru a menţine funcţionarea, nu trebuie să se permită acumularea lor. Un astfel de exemplu este durerosul acid lactic apărut în urma eforturilor fizice intense (febra musculară).

Organismul va încerca să se detoxifieze şi să îndepărteze acest acid, înainte ca el să devină toxic pentru celule, modificând aciditatea acestora. Dacă acidul intră în contact cu un organ, el creează găuri în ţesut. Acesta poate determina apariţia unor celule mutante. Nivelul de oxigen scade în mediul acid, iar calciul începe să fie consumat. în felul acesta, organismul poate să producă grăsime tocmai pentru a se apăra de un mediu prea acid. Aceste depozite de grăsime şi celulită, pot fi de fapt nişte « pachete » pline de acid, care încearcă să ţină la distanţă acest acid de organele vitale. Grăsimea poate salva astfel organele vitale de traume. Dar noi trebuie să ajutăm organismul bând o apă curată, filtrată, alcalină şi folosind o dietă bazică (cu alimente alcaline).

Apa alcalină are un pH de 7,4 - 9. Se obţine de regulă prin ionizare sau prin adăugare de Microhidrină şi Calciu Coral. Apa alcalină ionizată are efect reducător datorită ionului negativ OH care leagă radicalii liberi, întreţinând sau anihilând capacitatea de reacţie a acestora, fiind deci antioxidantă. Apa alcalină ionizată îmbunătăţeşte capacitatea de dizolvare şi de metabolism a nutrienţilor şi de eliminare a reziduurilor, făcând astfel ca întreg sistemul să funcţioneze mai bine. Hidratează celulele de 6 ori mai bine decât apa obişnuită. Este recomandată în :- Hiperaciditate gastrică

- Ulcer

- Diaree cronică

- Digestie insuficientă

- Fermentaţie gastrică şi intestinală anormală (meteorism, halenă)

- Hidropizie

- Obezitate

- Hipertensiune

- Cancer

- Micoze

Se recomandă să beţi 2 1 /zi de apă alcalină, iar dimineaţa primul pahar (0,5 1) e foarte important. Nu se recomandă să beţi apă alcalină ionizată împreună cu medicamentele pe bază de calciu, sau antihipertensive. Trebuie un interval de 1 oră între acestea.

3.2.6. APA ACIDĂ

Are un pH sub 7 (6,0 - 6,9) şi se foloseşte numai pentru uz extern (pe piele). Este excelentă împotriva micozelor de pe picioare sau de pe unghii (30 min se stă cu picioarele în apă acidă ionizată). Se mai foloseşte pentru arsuri, răni, nas înfundat, irigaţii vaginale (micoze).

Se poate utiliza în gospodărie pentru dezinfectarea suprafeţelor. Folosirea apei acide ionizate pentru afecţiuni ale pielii poate fi combinată cu utilizarea apei alcaline - intern.

3.2.7. APA PI

A fost descoperită de profesorul japonez Shoi Yamashita în 1964, în timpul unui studiu de fiziologie botanică.

în decursul cercetărilor a fost descoperit faptul că înmugurirea se datorează unei cantităţi infime de sare fero-ferică. Introducând această sare într-un mediu puternic energizat şi trecând-o printr-un proces de filtrare cu ceramică, se obţine apa PI. O particulă PI este mai mică decât un proton, un neutron sau un electron. Particula PI face ca protonii şi neutronii să îşi interschimbe stările de energie, ceea ce duce la formarea unei încărcături electrice şi energetice de sine stătătoare. Cantitatea de sare fero-ferică (ferită bivalentă şi trivalentă) este infimă, de regulă doar semnalul energetic al substanţei rămâne (2 x 10"¹²moli). Acestea sunt concentraţii homeopatice. Aceste particule extrem de mici sunt conductoare şi responsabile de transportarea informaţiei şi a „memoriei" celulare (informaţie codificată anterior), privind bioenergia naturală a proceselor de vindecare.

Această apă optimizează transferul de informaţii din organism.

Apa PI fierbe mai repede şi se consumă cu 8,2 % energie mai puţin la fierberea ei decât la fierberea apei normale. îngheaţă în intervalul -l până la -7 grade Celsius şi acele de gheaţă se topesc mai greu.

La Simpozionul Internaţional pentru Prevenirea Cancerului din Franţa 1998, unul din subiectele fierbinţi a fost apa PI. în urma lucrărilor şi dezbaterilor s-au concluzionat următoarele :

1. Apa PI este cea mai apropiată de forma apei din organism;

2. Prezintă proprietăţi antioxidante, datorită abilităţii de a elimina radicalii liberi.

3. Furnizează bioenergie. S-a făcut un experiment în care peştii de acvariu au reuşit să trăiască 216 zile într-un acvariu închis etanş, numai pe baza energiei din apă. în condiţii normale un peşte de acvariu moare după 3-5 zile într-un acvariu închis, în apă obişnuită.

4. Creşte numărul celulelor Killer.

5. Creşte activitatea anticorpilor.

6. îmbunătăţeşte activitatea de auto vindecare a celulelor, trezind „memoria" celulară cu privire la vindecare.

7. Transportă mai mult oxigen prin organism, creând un mediu puternic oxigenat, care distruge organismele anaerobe.

8. Creează grupări mici de molecule de apă ceea ce îmbunătăţeşte funcţionarea celulelor şi efectele detoxifiante ale apei.

9. îmbunătăţeşte capacitatea celulelor de a se adapta la stres.

10. Neutralizează pH-ul apei, aducându-1 până la valori cu puţin peste 7, foarte aproape de pH-ul natural al organismului.

Datorită acestor calităţi, cercetătorii japonezi (Dr. Tokafumi Tsurumi) au întocmit o listă cu rezultate uimitoare obţinute asupra organismului uman:

- Eradicarea cancerului de stomac, micşorarea tumorilor pe creier, ameliorarea leucemiei;

- Ameliorarea dermatitei şi a alopeciei;

- Ameliorarea diabetului;

- îmbunătăţirea funcţionării ficatului după hepatită;

- Scăderea presiunii sanguine şi îmbunătăţirea ritmului cardiac;

- Recuperarea rapidă după atacul de cord;

- Uşurarea durerilor de cap şi a constipaţiei;

- îmbunătăţirea imunităţii, - vindecarea răcelii, gripei, virozelor, infecţiilor;

- Ameliorarea SIDA

în urma cercetărilor efectuate în diferite domenii au rezultat următoarele :

a). în industrie:

- a scăzut dramatic oxidarea şi ruginirea

b). în agricultură:

- au crescut dimensiunile legumelor şi s-a îmbunătăţit gustul acestora

- la culturile de spanac s-au obţinut 25 de recolte consecutive, fară o nouă însămânţare.

- păsările şi animalele care au băut apă PI s-au îmbolnăvit mai puţin, carnea şi ouăle au avut un gust mai bun, a crescut producţia de ouă, animalele letargice au devenit mai jucăuşe.

c). în laboratoarele medicale:

- mostrele de ţesut conservat în apă Pi, în loc de soluţii hormonale, au rezistat 30 ani !

d). în gospodărie:

- înmuierea rufelor produce mai multă fineţe;

- la gătit, gustul mâncărurilor a fost foarte bun, micşorându-se cantitatea de condimente;

- spălarea legumelor şi fructelor cu apă PI îndepărtează toxinele şi le prelungeşte prospeţimea;

- stropirea florilor cu apă PI întăreşte rădăcinile şi ajută la îmbogăţirea coroanei cu frunze;

- animalele de companie sunt mai pline de energie, sunt îndepărtate mirosurile neplăcute, stropirea blănii o face mai lucioasă şi mai curată;

- dacă ne spălăm cu apă PI, părul şi pielea sunt mai curate, hainele nu se mai îngălbenesc la fel de uşor.

3.2.8. APA HEXAGONALĂ ( Apa GAV )

Cea mai bună apă pentru sănătatea umană este apa hexagonală. O apă obişnuită se prezintă în aglomerări (clusteri) de 12 - 18 molecule, care nu reuşesc să pătrundă în celule deoarece canalele membranei celulare sunt hexagonale. De aceea apa care hidratează cel mai bine celulele este apa hexagonală. Aceasta există în procent mare într-un organism tânăr, sănătos.

Ea transportă nutrienţii, îndepărtează toxinele şi menţine o comunicare eficientă între celule. în organism există şi apă legată fizic de alte structuri moleculare, aceasta neputând să se mişte liber prin pereţii celulari. Pe măsură ce înaintăm în vârstă apa legată devine predominantă. Acest fapt micşorează eficienţa a mii de funcţii metabolice, determinând modificări semnificative ale structurii ţesuturilor.

Moleculele din apa liberă sunt organizate în structuri compacte, hexagonale, care au putut fi fotografiate sub formă de cristale la -25 grade Celsius (Masaru Emoto - Japonia). Miliarde de astfel de molecule se leagă una de cealaltă într-o lume acvatică ce arată şi se comportă cu totul altfel decât apa de robinet sau de izvor. Această apă organizată este importantă deoarece este mai eficientă ca alte tipuri de apă. Este mai mobilă. Suntem capabili să gândim, să alergăm, să muncim şi să ne jucăm datorită minunatelor funcţii pe care le îndeplinesc celulele. Din momentul naşterii, cantităţi imense de nutrienţi şi compuşi vitali, cum este oxigenul, sunt aduşi la fiecare celulă. Fiecare celulă foloseşte aceşti nutrienţi pentru a furniza energia diverselor activităţi pe care le întreprindem. Toxinele şi produşii secundari trebuie îndepărtaţi. Ce anume aduce nutrienţii necesari la celule, ce asigură producerea de energie, ce îndepărtează deşeu-rile ? APA ! Iar apa care face acestea cel mai bine şi cel mai rapid este apa liberă hexagonală.

Eficienţa şi viteza acestei ape se datorează design-ului şi formei moleculei de apă şi a celulei însăşi, deoarece canalele membranei celulare sunt hexagonale.

De ce e bine să bem apă hexagonală ?

1. Pentru a ne umple organismul cu apa specială hexagonală cu care ne-am născut, apă care pătrunde uşor în fiecare celulă a corpului.

2. Pentru a îmbunătăţi comunicarea între celule astfel încât transferul de informaţii să se desfăşoare într-un ritm optim.

Potrivit experţilor, apa joacă un rol semnificativ în transmiterea de informaţii în întregul organism prin intermediul celulelor. ADN-ul din miliardele de celule ale organismului transmite continuu informaţii cu viteza sunetului pe frecvenţe de rezonanţă. Cel mai interesant este că nucleul fiecărui dublu helix al ADN-ului este format dintr-o coloană de aglomerări de molecule de apă. în plus, cantităţi semnificative de apă sunt organizate în straturi multiple la suprafaţa proteinelor structurale intracelulare şi a membranelor.

Datorită rolului jucat de această apă superorganizată la nivelul celulelor, celulele posedă anumite tipare rezonante cooperante, care se modifică în timp şi variază în funcţie de eficienţa metabolismului.

Apa hexagonală accelerează rezistenţa acestor tipare, care produc efecte benefice asupra ţesuturilor şi a ho-meostaziei organelor.

Să enumerăm câteva beneficii ale apei hexagonale:

- Accentuează hidratarea celulelor (sănătatea depinde de o hidratare crescută a celulelor);

- Energizează celulele, conferind un plus de energie fizică şi o mai mare claritate mentală;

- Ajută la menţinerea integrităţii nucleului moleculei de ADN, care este umplut cu apă hexagonală;

- Contribuie la îndepărtarea toxinelor şi a deşeurilor acide din organism;

- Produce un nivel sănătos, bioalcalin în celule şi ţesuturi. Iar bolile nu se dezvoltă în mediu alcalin;

- îmbunătăţeşte comunicarea intercelulară în scopul vindecării şi refacerii;

- îmbunătăţeşte transportul de oxigen şi nutrienţi, precum şi gradul de absorbţie;

- Ajută celulele să se vindece singure şi să genereze energie;

- Ridică mintea şi trupul la un nivel de vibraţie mai înalt.

3.2.9. APA SĂRĂCITĂ ÎN DEUTERIU

Deuteriul este unul din izotopii hidrogenului. Nucleul celor mai mulţi atomi de hidrogen din natură conţin un proton (simbol chimic 1H), însă nucleul atomului de hidrogen mai poate conţine şi un proton şi un neutron sau un proton şi doi neutroni. în primul caz, aceasta se numeşte deuteriu (simbol chimic 2H sau D), iar în al doilea - tritiu (simbol chimic 3H sau T).

Conţinutul de deuteriu al apelor superficiale din zona noastră climatică este de 150 ppm (părţi per milion), cu o fluctuaţie minimă; al precipitaţiilor din zona ecuatorială, de 155 ppm; iar al apelor din partea nordică a Canadei, din interiorul continentului, de 135-140 ppm. Cantitatea de deuteriu din apă variază în funcţie de latitudine, dar şi de altitudine (are o valoare de 150 ppm la nivelul mării şi de circa 130 ppm la o înălţime de 2.000 de metri). Cantitatea de deuteriu măsurată în apă este direct proporţională cu conţinutul de deuteriu al organismelor care trăiesc aici.

Concentraţia de deuteriu din organismul unui adult este de circa 120-140 ppm. Cu toate că nu pare mult, dacă comparăm această cantitate cu masa altor elemente vitale, se observă că deuteriul este prezent în corp într-o cantitate de şase ori mai mare decât calciul şi de zece ori mai mare decât magneziul.

O serie de experimente au demonstrat că apa cu conţinut scăzut în deuteriu poate fi folosită cu rezultate deosebite şi fară niciun efect toxic. în plus, are influenţă asupra diviziunii celulare. Cu cât concentraţia de deuteriu din apă este mai mică, cu atât va fi mai lent procesul de diviziune celulară, ceea ce înseamnă că «îmbătrânirea » organismului va fi încetinită. De asemenea, în cazul unei diviziuni celulare rapide, cresc şi şansele apariţiei de diviziune.

în anii 60, în Uniunea Sovietică, oamenii de ştiinţă au studiat în paralel două populaţii ale căror membri ajungeau la vârste extrem de înaintate şi erau foarte sănătoşi. Obiceiurile lor, inclusiv cele alimentare, erau foarte diferite, însă cele două populaţii aveau ceva în comun - beau apă de gheţar. Apa de gheţar este pură, fiind formată cu mii şi mii de ani în urmă, cu un procent redus de deuteriu, dovedindu-se a avea şi calităţi biologice deosebite, dar avea şi altceva, era hexagonală (structurată), alcalină şi pură.

La copii şi tineri, cantitatea de gaze dizolvată în organism este de patru ori mai mică decât la o persoană în vârstă. De fapt, pe măsură ce noi îmbătrânim, apa îmbătrâneşte şi ea şi reţine din ce mai multe reziduuri sub formă de gaze. Dacă reuşim să înlocuim apa « poluată » din interiorul organismului (poluată prin informaţie structurală, izotopică, entropică) cu o apă nepoluată,atunci vom reuşi să dăm o nouă viaţă şi o nouă tinereţe organismului. Apa cu conţinut redus de deuteriu este una dintre apele care fac lucrul acesta.

în România apa sărăcită în deuteriu (ASD) se produce printr-un procedeu original de separare izotopică a apei la Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice Râmnicu Vâlcea.

ASD este o apă microbiologică pură mineralizată conform legislaţiei din România cu o concentraţie în deuteriu de 25 ppm (25 părţi per milion) în compoziţie. Comparaţi această concentraţie cu concentraţia în deuteriu a apei obişnuite de 120 - 150 ppm.

ASD creşte spectaculos activitatea noastră metabolică. Există cercetări laborioase privind efectul ASD asupra ADN-ului uman (în Germania şi SUA).

Deoarece apa grea afectează enzimele responsabile de repararea şi replicarea ADN, aceasta poate acţiona ca un catalizator pentru degradarea ADN, mai ales dacă există şi o expunere la radiaţii.

Deuterizarea celulelor biologice duce la blocarea polarizării lor, a transportului biochimic din ele, la dispariţia contractibilităţii acestora şi la blocarea diviziunii celulare, făcând astfel posibilă apariţia oricăror afecţiuni, datorită faptului că deranjează echilibrul ionic de polarizare şi depolarizare celulară. S-a demonstrat eficienţa utilizării de apă sărăcită în deuteriu (ASD, sau DDW30, aprobată de Ministerul Sănătăţii în 1997) în următoarele afecţiuni: boli de piele, boli de stomac, diabet, insomnii, depresii, cancer, viroze, psoriazis, anxietate, acnee, adenom de prostată, colesterolemie, etc.în comerţ se găseşte sub denumirea de Qlarivia.

3.2.10. APA CU ARGINT COLOIDAL

Argintul este un microelement foarte necesar pentru funcţionarea organelor noastre interne. Conform cercetărilor efectuate în Rusia, cantitatea de argint este de 0,02 mg/100g ţesut uscat la om. în organismul uman argintul se află în ţesutul creierului mare, în nucleul celulelor nervoase, în glandele sistemului endocrin, în partea exterioară a ochiului şi în oase.

Din cauza sărăcirii solului (85% din conţinutul de argint a fost pierdut), a poluării aerului şi apei, omul nu-şi mai poate lua cantitatea necesară de argint din hrană şi apă.

Ca urmare este necesară o altă sursă, iar aceasta este apa cu argint coloidal. Cercetătorii au stabilit că omul are zilnic nevoie de 0.088 mg argint. Ce se întâmplă dacă în organismul nostru nu există acest nivel optim de argint ? Se produc stări de disconfort, dereglări ale metabolismului, boli.

Apa cu argint coloidal este o soluţie de apă foarte pură (de cinci ori mai pură decât apa distilată folosită în spitale) şi ioni de argint sub formă de coloizi.

Particulele coloidale sunt cele mai mici particule în care poate fi descompusă materia, fară a-şi pierde proprietăţile individuale. Următoarea treaptă a secţionării ar fi atomul însuşi. Aceste particule se găsesc în apa foarte pură şi poartă încărcătură electrică. Deoarece încărcăturile de acelaşi tip se resping, ele se menţin în stare de plutire. Coloizii joacă un rol foarte important în natură. Toate procesele vitale dintr-o celulă se bazează pe forme de agregare coloidale. Alte exemple pentru coloizi sunt sucurile de portocale proaspăt presate, detergentul, fumul şi ceaţa.

Transformând o substanţă în stare coloidală, suprafaţa ei se măreşte enorm ceea ce conduce la creşterea efectului său. Datorită dimensiunilor foarte mici, coloizii pot ajunge în cele mai greu accesibile locuri, unde acţionează. Deosebit de interesant este argintul ca bun conducător electric (cel mai bun), coloizii având sarcină electrică pozitivă.

Din punct de vedere ştiinţific se vorbeşte despre un sistem coloidal atunci când sunt împlinite trei condiţii:

1. Trebuie să existe două elemente diferite, în cazul nostru - argint şi apă.

2. Trebuie să aibă faze diferite, şi anume lichid/solid, gaz/lichid.

3. Particulele nu trebuie să fie dizolvabile.

Astfel pot exista coloizi heterogeni, multifazici sau nedizolvabili.

Dacă într-o cameră întunecată se emite un fascicul fin de lumină printr-un lichid, atunci când în acest lichid există coloizi, acest fascicul se conturează clar ca un con de lumină (efectul Faraday-Tyndall). Efectul este creat prin împrăştierea luminii în soluţia coloidală; este mai clar vizibil când se foloseşte o lanternă printr-o gaură de 1-2 mm.

Argintul coloidal este constituit din particule de argint cu încărcătură electrică pozitivă, în apă. Argintul coloidal este o dispersie formată din apă foarte pură demineralizată şi argint metalic pur, produs prin electroliză. între cei doi electrozi de argint introduşi în apă se creează o tensiune prin care se desprind din aceştia particule şi ioni de argint.

Aceste particule au dimensiuni de 0,01|im până la 0,00 ljim şi conţin 1000 până la 1.000.000 atomi de argint, şi sunt vizibili în apă ca o ceaţă aurie sau argintie. Indiferent de concentraţie, mărimea particulelor nu este omogenă.

Particulele de argint sunt încărcate electric pozitiv şi se resping în apă, astfel încât se păstrează în plutire şi se împrăştie omogen în apă. Această mişcare de respingere este vizibilă la microscop ca o mişcare moleculară. Concentraţia de argint este între 3 şi 50 ppm (părţi per milion), adică 3-50 miligrame argint la un litru de apă.

Cu timpul, particulele îşi pierd încărcătura electrică datorită influenţei luminii sau câmpurilor electromagnetice. Astfel, particulele mai mici se aglomerează în agregate mari.

în urma cercetărilor efectuate în lumea întreagă asupra proprietăţilor argintului ( SUA, Rusia, Germania, Suedia, Japonia, etc.), şi utilizării acestuia în medicină, mai ales sub formă de apă cu argint coloidal, au rezultat următoarele calităţi ale acestuia :

a. Bactericid;

b. Virucid;

c. Fungicid şi antimicotic;

d. Antioxidant;

e. Imunomodulator.

a. Efectul Bactericid - al argintului se explică astfel: Membrana celulei bacteriene are sarcină electrică negativă. Ea atrage ionii pozitivi de argint, care se adună pe membrana celulei bacteriene şi se lipesc de ea. Astfel ionii pozitivi ai argintului blochează funcţia de bază a bacteriei, adică reproducerea. Această funcţie a argintului se numeşte funcţie bacteriostatică.

în faza a doua, ionii argintului pătrund prin membrana celulei bacteriene în interiorul ei şi blochează en-zimele din lanţul respirator şi procesele de oxidare care se produc în interiorul celulei. Astfel, ionii argintului opresc respiraţia bacteriei şi ea moare. Această funcţie a argintului este funcţia bactericidă. La Universitatea Texasul de Nord (SUA) s-au publicat rezultatele cercetărilor efectuate în 2003 asupra efectelor apei cu argint coloidal asupra culturilor de bacterii. Aceste rezultate sună astfel: bacteriile aflate într-o populaţie de 10 milioane -1 miliard de unităţi au dispărut după 2-10 minute de expunere în apă cu argint coloidal.

Alte studii efectuate la Universitatea din Saint Louis (SUA):

- Stafilococus aureus (cauzator al unor boli cum ar fi meningita, osteomielita, etc.) - a fost distrus cu o concentraţie de 5 ppm;

- Shighela Bojdi (cauzator al dizenteriei)- a fost distrusă cu o concentraţie de 2,5 ppm;

- Salmonela - a fost distrusă cu o concentraţie de 5 ppm;

- Escherichia coli - distrusă cu o concentraţie de 2,5 ppm;

- Pseudomonas aerighinoza - distrusă cu o concentraţie de 5 ppm;

- Streptococus pneumoniae - distrus cu o concentraţie de 5 ppm;

- Streptococus mutans (cauza principală a cariilor dentare) - a fost distrus cu o concentraţie de 5 ppm. Aceste cercetări confirmă rezultatele experimentale

efectuate de dr. Henry Margraff, care a demonstrat acum 100 de ani că argintul distruge în câteva minute peste 650 de categorii de microorganisme patogene, ale dr. Henry Kruk care, în urma experimentelor, a concluzionat : „nu cunosc niciun microb care în experimente de laborator să nu poată fi distrus în doar 6 minute cu ajutorul argintului coloidal".

b) Efectul virucid

Virusurile sunt de fapt molecule de albumină de dimensiuni foarte mici (0,02-0,01 |im). Având în vedere aceste dimensiuni mult mai mici decât ale celulei, viruşii pătrund în interiorul celulei prin procesul de osmoză, aici reproducându-se şi distrugând celula sănătoasă.

Bacteriile nu pot face asta pentru că cea mai mică bacterie este de 2.000 de ori mai mare decât cel mai mic virus, şi nu poate pătrunde în interiorul celulei. Bacteriile trăiesc în mediul intercelular. Medicamentele chimice de sinteză sunt cristale cu molecule de dimensiuni mari, care nu pot trece prin membrana celulară pentru a acţiona asupra viruşilor. Din acest motiv medicamentele chimice pot acţiona doar la nivelul lichidului intercelular, acolo unde găsim bacteriile.

De ce pot distruge ionii de argint pozitiv, virusurile? Pentru că dimensiunea acestora este de 0,00 l|nm adică 1 nanometru, deci de 20 de ori mai mici decât cel mai mic virus, astfel ionii de argint au posibilitatea ca prin procesul de osmoză să penetreze membrana celulară a virusului, să ajungă în interior şi să acţioneze asupra lui.

Cum ? Aproape în acelaşi mod în care acţionează şi asupra bacteriilor. Printr-un proces chimic special care se produce, inhibă, blochează şi leagă de ionii de argint enzimele care transportă oxigenul necesar supravieţuirii virusului. Datorită faptului că virusul rămâne fară en-zima care îi asigură oxigenul, se va usca şi va muri.

S-au făcut experienţe cu o serie de ciuperci puse în apă cu argint coloidal. S-au obţinut aceleaşi rezultate ca şi în cazul bacteriilor şi viruşilor, mecanismul de acţiune fiind similar.

d) Antioxidant